Corporaţia sau ceasul care funcţionează doar dacă are toate piesele la locul lor?

By februarie 8, 2017News

Corporatistul, acest mit urban al vremurilor noastre! Îl ghicim după haine în metrou, îl întâlnim în trafic la exact acelaşi semafor la 08:30 dimineaţa, îl bănuim fie de salariu uriaş fie de suprasolicitare şi, dacă nu am muncit vreodată în corporaţie, ne închipuim câte în lună şi în stele despre el: fie că e un mic roboţel disciplinat, fie că abia aşteaptă să îi treacă anii de corporaţie ca să facă un „downshifting” într-un loc boem şi exotic.

Nu sunt ceea ce se numeşte un corporatist pur-sânge. Am lucrat câţiva ani într-o companie mare, multinaţională, cu sediul central în Elveţia. Oricât aţi insista, o să vă spun că nu am întâlnit niciun roboţel cât am muncit acolo. Disciplină? Da, pentru că fiecare ştia ce are de făcut şi organizarea venea în mod natural. Din dorinţa de a nu-ţi da peste cap propriul program şi din respectul faţă de programul celorlalţi. Proceduri? Cu siguranţă, dar vă promit că, odată ce le înţelegeţi, nu vă fac viaţa mai grea, ci dimpotrivă. Dress-code? Numai la front-office, în rest eram relaxaţi în limitele decenţei.

Şi am mai descoperit ceva la corporaţie, un lucru care m-a surprins şi mi-a schimbat optica de fiu al unor părinţi educaţi în cultura PCR (Pile, Cunoştinţe, Relaţii): corporaţia funcţionează doar dacă fiecare angajat se află în locul potrivit. Oricât de multe glume s-ar face despre departamentul de resurse umane, el este cel care face acest mecanism complicat să funcţioneze.

Nu există „ia-l şi pe ăsta micu, că sunt văr cu maică-sa şi o fi şi el bun la ceva, ştie de toate”. La corporaţie trebuie să ştii bine exact lucrul pentru care eşti angajat. Sau să arăți că ești dispus să înveți, dacă ești la început de carieră. Să stăpâneşti fiecare element din fişa postului şi să dovedeşti în fiecare zi asta. Dacă greşeşti, există soluţii. Fie să îţi îndrepţi greşeala, fie să nu o mai repeţi vreodată. Dar, înainte de a obţine cardul de acces, fii sigur că eşti potrivit pentru job-ul la care ai aplicat. Dacă nu ai această convingere, mai bine nu aplica. Nu îţi va aduce decât un nou episod frustrant în viaţă. Eventual, recomandă un prieten. Şi, poate, la un moment dat, corporaţia va scoate pe piaţă exact job-ul care ţi se potriveşte mănuşă. Iar prietenul tău te va recomanda el pe tine. Nu îţi imagina că asta va fi de ajuns, vei ajunge, desigur, la departamentul de resurse umane. Dar, de data asta, vei avea o şansă cu adevărat!